- fișierul (eng. file) este un grup de date de același tip, organizat după reguli precise, stocat pe un suport de memorie externă (hard disk, stick de memorie, card, etc.) cu un nume.
- numele fișierului este format din maxim 255 caractere : litere, cifre si simbolurile spațiu . , ~ ! # $ % ^ & () - _ {}.
- extensia de nume a fișierului este formată din 0-4 caractere și ne arată tipul de fișier.
- numele cu extensie al fișierului este format din cele două părți separate prin punct : nume.extensie
- extensia de nume (tipul de fișier) este pusă automat de programul care crează fișierul și nu trebuie să o modificăm.
- de multe ori se folosește cuvântul nume în ambele situații, cu sau fără extensie, ceea ce poate produce confuzii.
- este bine să dăm nume semnificative la fișiere ca să le recunoaștem ușor conținutul când vrem să le folosim.
- dacă folosim un nume format din mai multe cuvinte, separarea prin spațiu poate produce confuzii. Se recomandă separarea cuvintelor printr-un caracter _ în loc de spațiu.
Exemple de denumiri de fișiere : poezie.docx , pisica.jpeg , excursie_la_munte.mp4
- iconița fișierului este stabilită de Windows în funcție de programul asociat ca să îl folosească în mod automat.
- fișierele din calculator le vedem cu programele File Explorer sau This PC.
- afișarea extensiei numelui de fișier în File Explorer : File name extension
- fișierele se clasifică după tipul de informații conținute și modul de organizare internă astfel :
- conțin programe scrise în limbaj-mașină pe care le execută microprocesorul.
- conțin datele cu care lucrează programele :
- termenul de folder folosit pentru fișierul director în engleză nu este prea corect deoarece poate însemna și altceva.
- într-un director nu pot exista două fișiere cu același nume și extensie.
- Structura de directoare a unui suport de memorie este mulțimea directoarelor de pe suport și legăturile dintre ele (cum sunt incluse unele în altele).
- directorul rădăcină al unui suport de memorie este primul și cel mai încăpător director, în care găsim toate fișierele (și directoarele).
- directorul rădăcină are un nume special, semnul \ scris imediat după litera suportului urmată de : .
Exemplu : notația C:\ înseamnă suportul cu numele C: și directorul său rădăcină \
- locația (calea) unui fișier este drumul pe care trebuie să îl parcurgem prin mulțimea de directoare de pe un suport, pornind de la rădăcină până la directorul în care găsim fișierul.
- calea unui fișier se scrie așa :
- identificatorul de fișier este numele cu extensie al fișierului, completat cu locația sa.
Exemplu : C:\Documents\9A\Ana\eminescu.docx
Acest identificator ne spune că eminescu.docx :
este fișier de tip document Word
are locația C:\Documents\9A\Ana
este în directorul Ana care este în 9A, care este în Documents, care este în rădăcina hard discului C:
Observăm subordonarea directoarele din lanț :
Ana este subdirector sau director copil al lui 9A
9A este director părinte pentru Ana, etc.
- operațiile cu fișiere sunt :
- se poate crea un fișier gol (fără informații), caz în care pe suport găsim doar numele.
- informațiile care vor forma un fișier se obțin în urma executării unor programe, și sunt stocate provizoriu în memoria RAM.
- deschiderea unui fișier este operația prin care încărcăm în memoria RAM conținutul unui fișier existent pentru a fi folosit.
- modificare, editare, actualizare înseamnă prelucrarea unui fișier cu un program în memoria RAM. Prin salvarea făcută din acel program, fișierul modificat se stochează înapoi pe suportul de memorie.
- salvarea unui fișier este operația prin care informația din RAM este stocată (scrisă) pe suportul de memorie. Acesta este momentul în care se formează fișierul care primește un nume cu extensie.